conventie

conventie
конвенция; соглашение; договор; обычаи; традиции; общепринятые правила; условности; съезд, собрание; условность; норма, традиция, общепринятое правило
* * *
v -s
1) конвенция ж, соглашение с, договор м
2) общепринятая норма
* * *
сущ.
общ. конвенция, обычаи, договор, общепринятые правила, соглашение, традиции, условности

Dutch-russian dictionary. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Смотреть что такое "conventie" в других словарях:

  • convenţie — CONVÉNŢIE, convenţii, s.f. 1. Înţelegere, acord între două sau mai multe state, instituţii sau persoane cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective. ♦ (jur.) Contract; denumire dată unor tratate internaţionale. ♦ (În artă) Înţelegere… …   Dicționar Român

  • convénţie — s. f. (sil. ţi e), art. convénţia (sil. ţi a), g. d. art. convénţiei; pl. convénţii, art. convénţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • capituláţie — (convenţie referitoare la cetãţenii strãini) s. f. (sil. ţi e), art. capituláţia (sil. ţi a), g. d. art. capituláţiei; pl. capituláţii, art. capituláţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • abonament — ABONAMÉNT, abonamente, s.n. Convenţie prin care, în schimbul unei sume, o persoană obţine, pe o anumită perioadă, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a călători cu mijloace publice de transport, de a primi… …   Dicționar Român

  • contract — CONTRÁCT, contracte, s.n. Acord încheiat, ca urmare a înţelegerii intervenite între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), pentru crearea, modificarea sau stingerea (stinge) unor drepturi şi obligaţii în relaţiile dintre ele; act,… …   Dicționar Român

  • capitulaţie — CAPITULÁŢIE, capitulaţii, s.f. Convenţie prin care un stat stabilea un regim de privilegii pentru cetăţenii străini aflaţi pe teritoriul său. [var.: (înv.) capitulaţiúne s.f.] – Din fr. capitulation. Trimis de valeriu, 28.03.2008. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • convenţional — CONVENŢIONÁL, Ă, convenţionali, e, adj. 1. Stabilit, prin convenţie, acceptat prin tradiţie. 2. Provenit dintr o convenţie învechită sau practicată (practica) mecanic (şi rupt de realitate); artificial. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Lipsit de… …   Dicționar Român

  • pact — PACT, pacte, s.n. 1. Denumire dată unor tratate internaţionale, bilaterale sau multilaterale, cu caracter solemn, privind relaţiile politice între state, încheiate în special în scopul menţinerii păcii sau al colaborării strânse între semnatari.… …   Dicționar Român

  • cartel — CARTÉL, carteluri, s.n. 1. Uniune monopolistă în care mai multe întreprinderi din aceeaşi ramură de producţie încheie o convenţie, stabilind preţurile, condiţiile de vânzare şi de aprovizionare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce… …   Dicționar Român

  • tratat — TRATÁT, tratate, s.n. 1. Înţelegere scrisă încheiată între două sau mai multe state, în vederea determinării, într un anumit domeniu, a drepturilor şi a obligaţiilor părţilor contractante sau în scopul stabilirii unor norme juridice; acord… …   Dicționar Român

  • clauză — CLÁUZĂ, clauze, s.f. Dispoziţie (specială) prevăzută într o convenţie, într un tratat, într un contract etc. [pr.: cla u ] – Din fr. clause. Trimis de ibogdank, 13.08.2004. Sursa: DEX 98  CLÁUZĂ s. (jur.) condiţie, dispoziţie, prevedere, punct,… …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»